BIBLIOTECA ON-LINE

*AUTORI ŞI CĂRŢI / Gânduri din cărţi – despre viaţă şi cărţi

 

 

 

 

IDEOLOGIA DESCURAJĂRII ŞI ”A TREIA EUROPĂ”

 

În bătălia dusă împotriva ideii de Neam, ca realitate istorică, dar mai ales spirituală,”ideologia descurajării” , a pulverizării şi distorsionării , utilizează un nou concept ,cel de “a treia Europă”. Această acţiune face parte din războiul civil continuu şi ,încă mai exact,din uzurparea continuă. Acţiunea de distrugere a stărilor tradiţionale şi “persoanei”. Căci în vremea uzurpărilor nu este acceptată decât unanimitatea ;şi manifestarea “persoanei” şi individualităţii sunt dintre cele mai emoţionante forme de manifestare a curajului, sancţionata, în cel mai bun caz, cu izolarea şi, încă mai adesea ,cu nimicirea fizică.
Folosind nostalgii, ecouri, snobism ,sentimentalism ieftin şi minciună ,este promovat , ca spaţiu ideal, un “centru” al Europei, care promovare, în fapt, nu are alt scop decât de a fărâmiţa şi Neamul Românesc şi spatiul istoric românesc. În fond, acest concept ţine de uzurparea continuă care, în timp istoric,nu este alta decât reflectarea planului de uzurpare ontologic al necuratului. Iar, specific, această
uzurpare este legată de “imperiu”.
În înţelesul simplu, “imperiul” a însemnat stradania către unitatea simplă, indivizibilă, pe tărâm politic. Dar treptat, prin uzurpări succesive, el a ajuns în stare jalnică, prin lucrarea celor osândiţi la veşnică rătăcire şi a oamenilor răi.În termeni imediaţi ,”imperiul” a fost redus la posesiunile din a doua jumătate a veacului al XIX-lea ale Casei de Habsburg. Acest spaţiu este azi idealizat de către atleţii “ideologiei descurajării”, ca fiind a “treia Europă”. Scopul este rudimentar şi urmăreşte a lovi in realităţi simple şi
indivizibile. Neamurile ,si in acest caz, Neamul Românesc.
Ceeace vedem este o vicleană şi neputincioasă îndrăznire de a promova nu a “treia Europă” ci cea de a “treia ispită”, iluzia (căci doar nălucire este ce poate oferi necuratul şi slujitorii săi) slavei acestei lumi.
Aceste neputincioase îndrăzniri se vor dovedi însă doar căile prin care virtuţile “rămăşiţei păstrată prin Har” se vor arăta triumfător în timpul istoric pe care îl trăim.
ALEXANDRU NEMOIANU (SUA)

 

pagini din vol.”Fragmente din vremea persecutiilor

 

__________________________________________

 

STATELE UNITE:NON-MODEL SI NON-CULTURA

 

Citez pe academicianul francez Henri de Montherlant: „O singură naţiune să reuşească să coboare nivelul de inteligenţă, morală şi calitatea umană pe aproape întregul pământ, aşa ceva nu se mai văzuse de când e lumea lume. Acuz Statele Unite de a fi într-o permanentă stare de crimă contra umanităţii” … Nu am pretenţia de a mă putea exprima mai bine decât celebrul scriitor, decedat în 1972. Dar putem adăuga spusele unor vizionari ca Rudolf Steiner care scria în 1916: „Nu va trece mult peste anul 2000 şi omenirea va trece prin lucruri ciudate, care deocamdată se pre-gătesc încet… Ne va veni din America un fel de interdicţie de a gândi, nu directă ci indirectă; o lege al cărei scop va fi interzicerea oricărei gândiri individuale. Vom asista la persecutarea generalizată a gândirii în lume”. Singura contradicţie faţă de predicţia lui Steiner: acum vedem aplicându-se de către Statele Unite o metodă cât se poate de directă. Ele au găsit în Bush al doilea un profet care îndrăzneşte a se declara inspirat de creşti-nism, deşi acest război fusese de mult plănuit de către consilieri oculţi, care nu aveau nimic de a face cu religia.

 

Papa nu s-a înşelat deloc, primindu-l cordial pe ortodoxul Tariq Aziz şi admonestându-l apoi pe preşedintele catolic al Italiei. Să fie oare regimul irakian un model demn de a fi apărat? Întrebarea nu are rost în ce priveşte Statele Unite, care se împacă foarte bine cu cohorte întregi de dictatori, în alte ţări sau regiuni ale lumii, sau chiar i-au adus la putere! Născut după război într-o familie al cărei spirit civic nu a fost niciodată pus la îndoială, mi se pare ridicol să aud interminabilele referiri la recunoştinţa pe care o datorăm eliberatorilor noştri din 1944. În primul rând nu ar trebui să uităm rolul crucial al armatei sovietice, şi nici pe chinezii măcelăriţi fără scrupule de imperialiştii japonezi care terorizau întreaga Asie… Pe de altă parte, faptul de a fi făcut un gest pozitiv în viaţă nu dă unei persoane calificativul de „bun pe vecie”; doctorul Petiot, ca şi Landru, au fost poate într-o vreme a vieţii lor oameni foarte drăguţi.

 

Decât să admirăm în neştire nulităţile mediatice venite de peste ocean, ar fi poate interesant să ne amintim cum s-a constituit această ţară (care nu este o naţiune); masacrarea indienilor, distrugerea mediului înconjurător (a pădurilor şi bizonilor, între altele), lista intervenţiilor mi-litare în străinătate este impresionantă (cea stabilită de Zoltan Grossman numără 145, doar din 1980 încoace), apologia violenţei, a materialismului, o lume devenită marfă negociabilă.

 

Prof.dr. FRANCIS DESSART
din vol.”Reconquista

 

_________________________________

 

CATA CREATIE , ATATA MISTER

 

Fiecare faptă are o cauză dar mai ales fiecare faptă are o taină.
Câtă referinţă logică şi cât mister desluşesc în privinţa creaţiei mele?Greu de spus unde începe una şi unde se termină cealaltă. Graniţa între cele două este atât de neclară, atât de înşelătoare. Ce ştiu sigur e că taina predomină. O pot asemui cu umbra care se întinde pe un deal într-un asfinţit; aproape totul e acoperit, aproape totul; şi totuşi, undeva, o stânca albă sau o coamă împădurită străluceşte orbitor.

 

Ce m-a determinat pe mine? Au fost cărţi? Au fost personalităţi pe care le-am cunoscut ori despre care am citit? Sigur au fost, dar din fericire aceasta nu se vede, nu se simte, nu le-am preluat ca pe nişte citate, cu ghilimelele pierdute pe drum.
Au fost momente de răscruce. Au fost. Cred că viaţa mi-a oferit destule, bune şi rele.
Din punctul de vedere al vieţii, n-am pierdut o clipă busola lucidităţii. Din punctul de vedere al creaţiei, ceea ce am scris sau revistele-program pe care le-am conceput nu le-am controlat eu ci ele m-au controlat pe mine.N-au fost zile lungi ori ani de proiecte, de ciorne, de gânduri. Ele au venit trimise poate de la Dumnezeu, aşa cum de la El vin toate cele bune.
Eu a trebuit doar să le organizez în cărţi de povestiri, în piese de teatru, în reviste-program care sigur au rotit într-un sens special şi pentru totdeauna o mare parte din naţiune.Mi-e greu să mă refer la revistele pe care le-am creat ca la nişte „publicaţii”, de oricât succes s-au dovedit ele. Le-am gândit ca pe programe ale societăţii româneşti care acţionează nu doar din paginile oricât de frumos ilustrate. Fiecare are o misiune: să propage binele. Fiecare din cei care le citesc.
Ce poţi cere mai mult într-o viaţă de om? Numai sănătate, pentru toţi cei pe care-i iubeşti.

 

MARIANA BRAESCU

 

____________________________________

 

FRÂNTURI DINTR-UN JURNAL LIRIC

 

Scriu ce-mi trece prin cap, cînd îmi trece şi bine-nţeles că-mi dau seama că ceea ce scriu are mai multe afinităţi literare cu Borges sau Jimenez ori Aleixandre şi mai puţin cu Goga (care de altfel a fost bun prieten al familiei din partea mamei mele).

 

De un timp încoace, am scris doar frînturi rupte direct din suflet. Fără ajutor, fără dicţionar, fără înflorituri. Şi mai ales fără să-mi pese de ce s-a mai scris, de ce gîndesc criticii sau chiar ce gîndesc ori simt cititorii, dacă or exista. Doar aşa am putut fi liber, doar aşa îmi lasă pana urme pe care pot să mă odihnesc.

 

De cîte ori nu m-am lăsat de scris!? După fiecare rînd am avut o senzaţie de sfîrşeală cînd universul tuturor posibilităţilor se limita la spaţiul finit, alb, al paginilor nescrise.

 

Şi, cu toate acestea, niciodată nu am simţit vreo nelinişte, vreun regret. Mă gîndeam că Dumnezeu mă va supune altor încercări, cărora le voi răspunde pe măsura mea necondiţionat, aşa cum am făcut-o de cînd ne-am cunoscut.

 

Uneori, în acele momente binecuvîntate, am simţit palma lui caldă pe fruntea mea rece. Şi, ca într-o explozie epileptică, sub ochii uimiţi, alte pete albe, alte pagini, se umpleau cu litere şi cuvinte noi, în parte necunoscute.

 

De aceea, bacsama, niciodată de atunci încoace, nu avut putinţa de a reţine ori, mai mult decît atît, de a recita din ceea ce am scris. M-am gîndit că nu sunt eu singurul, alesul, care din fericire sau din păcate, este doar un instrument. Nu un Stradivarius, ci un simplu, prin care murmurul magicului trece nefiltrat.

 

Nu ştiu cum gîndesc ceilalţi, dar pentru mine poezia este doar muzică de coloşi pusă în cuvinte. Cuvinte care nu îmi aparţin.”

 

Despre „cotidianul mistic”

 

Pentru mine, barierele plantă-animal-om, la fel ca şi toate celelalte bariere, cum ar fi: spaţiu-timp, vis-realitate etc. sunt doar nişte invenţii recente. Eu, vrând-nevrând, mă aflu în acest punct unde toate acestea sunt o entitate. Împreună suntem un străjer care încă mai are tăria să înfrunte ştiinţa şi banalitatea cotidiană.”

 

DIMITRIE GRAMA

 

insemnari la incheierea vol.”Bastian si alte confidente

 

_________________________________________

 

CITITORULE,

 

Daca esti roman sau cetatean roman, daca traesti in Romania sau inafara ei, daca ai sentimente si daruire pentru tara si neamul romanesc , citeste acest mic text, mediteaza si exprima-ti ca un om liber opiniile .Cel care te indeamna sa faci acest lucru este roman, cetatean roman, un medic obisnuit printre milioanele de medici din lume, care a trait patruzeci de ani in Romania si traeste de douazeci si cinci de ani in Canada.

 

Traind in Canada am avut si sansa de a consulta si sta de vorba cu oameni din toata lumea, de a vizita si cunoaste bine Europa si Nord-America, dar niciodata nu am auzit sau citit ca cineva sa-si defaimeze tara de origine, tara a carui cetatean este, precum a facut-o H.- R. Patapievici. Citeste cele ce urmeaza si acuzama de rea-credinta cu argumente sau alatura-te indignarii si protestului meu. Nu intru in amanuntele pentru care a facut-o, se pot face o multumie de supozitii; de la cele de ordin educational sau psihic la cele de inconstienta sau impostura. Nu lansez ipoteze, dar il dispretuiesc, asa cum dispretuieste el poporul roman din care fac parte si il acuz de nerespectarea Constitutiei Romaniei.

 

Este uimitoare impasibilitatea majoritatii intelectualitatii din Romania, care fara indoiala cunoasc Europa Occidentala si Nord America, unde nu sunt admisi sau promovati indivizi ce urasc pina la blasfemie un popor, indiferent de performantele sale istorice sau culturale. Ura patapieviciana fata de romani, pe care ii numeste “23 de milioane de omuleti patibulari”, nu ne va schimba istoria nu ne va imbunatati cultura si nici imaginea in lume. Din contra ne face un mare rau international. Poate asta urmareste, poate asta e pus sa faca …

 

CORNELIU FLOREA

 

introducere la vol.”Patibularul Patapievici

Lasă un comentariu »

Niciun comentariu până acum.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.