BIBLIOTECA ON-LINE

Noiembrie 29, 2007

Bucur Chiriac : ” O mărturisire „

Filed under: cartea la distanta — ARP @ 1:19 am

Spovedania unui colecţionar de artă

Colecţia de faţă conţine o mare parte din lucrările de pictură, sculptură, grafică, icoane pe sticlă şi pe lemn, artă populară, ceramică strânse de noi cu pasiune, credinţă şi eforturi materiale destul de mari, în peste 50 de ani şi care, de-a lungul timpului, s-a „constituit într-o colecţie de artă extrem de valoroasă” despre care poetul Marin Sorescu, vecinul nostru de cartier bucureştean, îmi spunea că este unică şi că „peste timp va rămâne o mărturie grăitoare a pasiunii noastre faţă de frumosul din viaţa si artă, un gest patriotic care în zilele noastre se întâlneşte foarte rar”.

De fiecare dată când venea la noi, el se oprea la cate un tablou pe care l-ar fi descoperit prima oară, dădea din cap şi ochii i se luminau de plăcere. Atunci, cu o voce calmă şi duioasă îmi spunea: „Să ştii, prietene, am văzut multe tablouri prin casele unor iubitori de artă dar lucrări de pictură atât de diverse ca tematică, şi mai ales valoroase, semnate de cei mai mari artişti contemporani, nu am întâlnit nicăieri ca în galeria voastră. Este o adevarată minune că, în timpurile noastre destul de vitrege, mai poţi întâlni oameni ca voi, atât de pasionaţi pentru artă, care-şi irosesc banii pentru un asemenea scop.” Nu întâmplător, m-a sfătuit să fac cunoscută această colecţie, unică în Bucureşti, înfiinţând, la sugestia lui, „Fundaţia Culturală Marieta şi Chiriac Bucur”, gândită ca o instituţie de cultură, destinată cultivării gustului pentru frumos, promovării în rândul opiniei publice a valorii şcolii de artă contemporană din ţara noastră.

Fundaţia a luat fiinţă în anul 1996, având ca membri fondatori personalităţi de prestigiu, printre care decanii de vârstă Ion Irimescu şi Marcel Guguianu, pictorii Dan Hatmanu, Elena Uţă Chelaru, Nicolae Alexi, Vasile Grigore, Cela şi Costin Neamu, Ion Grigore, scriitorii Marin Sorescu, Radu Cârneci, Alecu Ivan Ghilia, criticul de artă Cornel Radu Constantinescu, colegul meu de facultate, Ambasadorul Valentin Lipatti, prietenii mei buzoieni, Gheorghe Ciobanu, Alexandru Oproescu şi Vasile Gheorghe, dar şi prietenii şi colegii bucureşteni Elena şi Dumitru Andronache şi Rozalia şi Ion Speteanu.

Casa noastră din strada Povernei 15-17, azi dărâmată, devenise în timp un adevărat sanctuar de artă în care, în fiecare an de 1 mai, ziua mea de naştere, participau peste optzeci de persoane, printre care miniştri, diplomaţi, artişti plastici, scriitori, actori, muzicieni, medici, profesori, care ne sărutau cu ochii inimii şi se bucurau descoperind pasiunea şi dragostea noastră pătimaşă pentru artă.

Mulţi dintre prieteni comentau valoarea şi diversitatea modalităţilor de realizare a lucrărilor, selecţia riguroasă a celor mai reprezentativi artişti plastici, eforturile noastre de a le fi achiziţionat; unii apreciau valoarea lor inestimabilă, alţii se interesau de preţurile lor, dar mulţi se întrebau: „şi, în final care va fi soarta lor?”, ştiind că nu avem urmaşi direcţi.

Atât eu cât şi soţia, râmniceancă de fel, răspundeam scurt: „le vom dona oraşului meu natal, Buzăului! Vrem să lăsăm însemnele trecerii noastre prin viaţa cetăţenilor de azi, de mâine şi dintotdeauna, să se bucure şi ei de frumosul din viaţa şi arta, pe care noi l-am căutat în ţară şi în peste treizeci de oraşe mari din Europa, Asia şi Africa, îmbogăţindu-ne spiritual şi care ne-a ajutat să rămânem oameni de omenie.” Am vizitat zeci de muzee si galerii de artă celebre şi am participat la nenumarate vernisaje, adăugând pe retina ochilor frumuseţi pe care nu le vom uita niciodată. Tot timpul aveam sentimentul că, trăind asemenea momente unice din viaţa mea, simţeam în spatele nostru, şi vedeam, figura luminoasă a mamei care nu o dată mi-a spus: „Mă, tu te-ai născut la zi mare, de 1 mai, zi de Paşte. Când clopotele băteau la biserică, tu băteai la porţile vieţii. O să fii un OM norocos în viaţă.”

Într-adevăr ne-am realizat toate visele. Am călătorit foarte mult şi suntem fericiţi. În acelaşi timp, am însăilat pe pânza vremii efigii ale unor renumiţi pictori, sculptori şi graficieni români care ne-au devenit prieteni, unele daruri de la ei rămânând în această colecţie ca o mărturie peste timp, ca o moştenire pe care o lăsăm buzoienilor să o păstreze, cu înţelegere, cu grijă şi credinţă, pentru a dăinui în acest spaţiu mioritic, în care am văzut lumina zilei şi am simţit mâna ocrotitoare a lui Dumnezeu în tot ceea ce am înfăptuit „în această viaţă scurtă ca un cîntec”, aşa cum spunea, într-o carte, marele scriitor Boileau.

Bucureşti, 20 martie 2006

Anunțuri
TrackBack URI

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.